Eu nu ti-am scris nicicand scrisori

de Evghenii Evtushenko

(rastalmacit de Teodor Munteanu)

Eu nu ti-am scris nicicand scrisori
Dar iata-ma c-o fac acum.
Ma leg cu lanturi de-ai tai sori
Si vreau sa-ti fiu pulbere-n drum.

Iubire este ce-am gasit
In ochii tai albastri, moi.
Si am furat din ei sclipiri
Cu care ne-am zidit pe noi.

Tu sa ma ierti daca gresesc
Silabisindu-ma in umbre.
Pot bine poarta sa o-nchid
Sa las afara aste ganduri.

Dar simt un soare-n versul meu
Atat de bland, asa maret.
Iar cand ne mangaie printre pini
Este iubirea, fara pret.

Cu treburi sunt in Bacuriani
Si ma trezesc incet din somn.
Ce munti, ce dealuri, ce splendoare!
Cu-adevarat ma simt alt om !

Sunt MAZuri ce pe bivoli sperie
Miroase-a fum. E-o noua zi !
Si vad schiori ce intr-o clipa
Pe linia de start vor fi.

Cu totii au niste deprinderi:
Privire blanda, ochi vioi.
Prietenia-i tine-n forma
Iar asta s-o -nvatam si noi.

Aud cum pasul lor rasuna
Din ghete, unele cam mari.
Iar mainele atat de aspre
Sunt negre fetze de tigani.

O mana de femeie va-ncerca

de Evghenii Evtusenko(rastalmacit de Teodor Munteanu)

O mana de femeie va-ncerca
Iubindu-te putin sau chiar mai mult
Sa-ti stea mereu la inimioara ta
Ca sa-ti aline-o rana de demult.

Un umar de femeie va-ncerca
Sa i te lasi cu capul obosit.
S-adormi ca pruncul langa mama sa
Ca tu sa uiti de tot ce-ai patimit.

Se vor gasi si ochi blanzi, femeiesti
Ca cei ai mamei, bine sa te faca,
Ca raul dimprejur sa nu incapa
In viata ta pe care o traiesti.

Exista insa o femeie-n viata ta
Cu-o mana mult mai dulce, mai umila,
Spre fruntea ta cand se va apropria
Atuncia, negresit, intoarce-o fila.

Un umar de femeie te va face
Sa numeri zile bune-intregi si nopti
Si sa plesneasca a sanatate toate
Cum pe gratar pocnesc ardeii copti.

Exista ochi in viata ta ce stiu
Tot ce-ai iubit si tot ce-ai patimit.
Tristetile pe toate le-au zarit
Dar si frumosul cel ascuns un pliu.

Acum traiesti in viata izolat
De ochii tristi, de maini, de blanzii umeri
Esti un barbat ce-n viata a tradat
Si nu ai chef pacatele sa numeri.

Dar iata ca obiectele vorbesc:
" Esti tradator" iti spune blanda ploaie.
"Esti tradator" iti spune mandrul brad
Si crengile in fatza de plesnesc.

Acum te zbati, te chinui si tresari
Iar sa te ierti nu crezi ca vei putea
Doar mana diafana va-ncerca
Sa-alunge-n veci tristetea ta.

Hai vino iar, tu umar cel iubit
Voi ochi ce stiti asa frumos sclipi
Chiar neiertatul voi stiti a ierta
Pentru -a incepe maine-o noua zi.

rastalmacire : 10 mai 2018

Cuvantul lui Mos Craciun

de Teodor Munteanu

Cu daruri multe vin la voi

Iubiţi copiii mei

Îmi sunteţi dragi , cum bine ştiţi

Chiar şi cei ştrengărei .

Ştiu că aţi fost cu toţi cuminţi

Un an v-am urmărit

Eu de la geam v-am tot privit

O zi nu am lipsit .

Ca să nu mint am fost bolnav

Am stat o zi la pat .

Dar l-am trimis pe spiriduş

Şi v-a înregistrat .

Aşa că n-am pierdut nimic ,

Cu toate-s la curent .

Sunt moşul care ştie tot

Mereu omniprezent .

Ştiu fiecare ce-a făcut

Şi sunt chiar mulţumit .

Prin zeci de tări eu am trecut

Şi iată ! Am venit .

Am mers prin viscol si ninsori

Cu sacul ist greoi .

Eram sa pierd de două ori

Cadourile noi .

Sunt fericit că sunt aici

Şi văd copii frumoşi

Precum zâmbiţi îmi pare că

Şi voi sunteti voioşi .

Nu stau prea mult .Să mă scuzaţi

Că sunt un pic grăbit

Vreau să vă spun scurt şi cinstit

Un sincer bun gasit .

Şi pe părinţi eu îi salut

Că bine v-au crescut

Eu ştiu că pentru voi copii

Muncesc cât pot de mult .

Şi pe bunici eu îi salut

La fel ei vă iubesc

Să fiţi voioşi şi sănătoşi

Din suflet vă doresc .

Eu sper ca Dumnezeu să dea

Un an puţin mai bun .

Vă-mbrăţisez şi vă sărut

Al vostru Mos Craciun .

Mi-e dor

de Teodor Munteanu

Mi-e dor de aripa si zbor,
Mi-e dor de apa de izvor,
Mi-e dor de omul cel frumos,
Mi-e dor de cantecul duios.

Mi-e dor de tonurile vii,
Mi-e dor sa-ti cant "De ce nu-mi vii",
Mi-e dor de mare si Carpati,
Mi-e dor de brazii cei inalti.

As vrea sa fiu din nou copil
Ca floare-n pomul de april.
Mi-e dor de mama si de frati
Si de bunicii cumpati.

Mi-e dor de tolba cu povesti
In care tu o zana esti,
Iar eu  un print ca din trecut,
Mi-e dor de-un cantec de demult.

Mi-e dor de dorul calator,
Mi-e dor de-aroma florilor,
Sa fiu un fluture as vrea
Sa ma asez in palma ta.

Mi-e dor de cerul cel senin
De-aprilul cald cu floare plin.
Mi-e dor de vis, mi-e dor de mai,
Mi-e dor de stramosescul plai.

Prin stelele ce licaresc
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Cat soarele va straluci
Te voi iubi, te voi iubi. 

Cand voi muri voi fi izvor
Din care omul calator
Va bea un pic sa aiba spor
In cantec, dragoste si dor.

Suflete de roua

de Teodor Munteanu

Suflete de roua

Sunt ai mei pereti

Paznici de nadejde

Oricei dimineti

Omul e lumina

Si cer zvapaiat

Il ademeneste 

Dulcele pacat.

Sunt carari pe mare

Si valuri  pe munti

Orizontul alb

Vrei sa il ascunzi .

Toate le poti face

Om neobosit

Cand iubirea tainic

Dulce ti-a vorbit .

Daca-n clipa este

Un picut de dor

Sufletul de roua

Este un izvor .

Canta in surdina

Un batran pian

Vechi decembrie

Nou sfarsit de an 

Depresia

de Teodor Munteanu

Din pâcle negre de-ntuneric

Te-acopera de tot un val.

E voalul noptii peste creier

Si toate-ntunecate-ți par.

Depresia e ca o boală.

Ucide-n tine vii culori.

In griul ce te inconjoară

Vezi o scapare dacă mori.

Îți vine ca să iei pastile

Sau poate-alegi un salt la tren.

Depresia te strange-n clește

Te simti răpus ca de-un blestem.

Când simți că viața-i o povara

Îți piere cheful de-a trai.

Cum poți să-ți vezi normal de treburi

Când este noapte peste zi?


 

Expozitie scriitori moldoveni

 de Teodor Munteanu

http://universulprieteniei.forumgratuit.ro/t551-vernisaj-expozitie-scriitori-moldoveni-portrete-in-tu-de-octavian-onea

Scriitori, precum se vede,
Avem foarte multi, mai vere
Insa cine ii cunoaste
Caci stau toti inchisi in sere ?

La televizor acuma
Vezi doar Sexy Braileanca
Manelisti si filmea aiurea.
Literaru-si plange soarta.

Nu mai cumpara nici dracu’
Nici o carte de citire.
Suntem toti acum apatici
Si dormim fara simtire.

Scriitorii-n aste vremuri
Ei pe ei se mai citesc.
Noi, cei multi si prosti gramada,
Le zambim prietenesc

Fiindca chiar ne sunt simpatici
Cocotati cu totii-n pod
In tablouri inramate
Cu dungi negre ca la mort.