Mi-e dor de noi

de Teodor Munteanu

Noi ştim că viaţa-i o sinusoidă
Cu zile bune, rele uneori
Dar parcă ne-am blocat prea mult în vale
Şi nu mai ştim să fim căţărători.

E clar de-acum că nu e altă cale
Decât protestul cel de catifea
Degeaba am ieşit în '89
Că nu este mai bine-n ţara mea.

Să reînnodăm visul pierdut atuncia

Cu cel de-acum , o punte peste ani

Căci nu mai vrem salariul in bancnote

Ce au tipăritura zero bani .

Aş vrea să spun că ne  e dragă viaţa

Fiindcă avem dorinţe şi copii

Ce bine-ar fi să ne plimbăm prin piaţă

Fără de stresul cel de zi cu zi .

E ultima speranţa care moare

Când totul este fad şi fără rost

M-adun cu greu .De unde-acea putere

Să cred ca vom fi iar măcar ce–am  fost  ?

Aveam  şi noi mândrie–ntre popoare

Când Bucureşti era un mic Paris .

Când leul nostru  se stropşea la marcă

Mi–e dor de noi  .Mai cred totuşi in vis .