de Teodor Munteanu
Dorul meu, floare nestinsa,
Este rosu in obraji.
S-a pitit ca o fetita
Dupa tufa cea de fragi.
Se joaca de-a v-ati ascunselea
Cu-al sau prieten , curcubeu,
Cine pierde va ramane
Celuilalt dator mereu.
Din paleta ce o poarta
Pierzatoru'-i da culori
Campionului ce stie
Sa castige deseori.
Dorul meu si curcubeul
Sunt de fel cam jucausi.
N-au astampar nici o clipa
Se ascund pe dupa usi.
O petala de iubire
Este plina de culori.
Dorul meu si curcubeul
Sunt mereu sarut de flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu