Siluete-n echilibru
Ca si fetele pe barna
Sunt aceste randunele
Care s-au oprit pe sarma.
Stau ca notele-nsirate
Prinse intr-un cantecel
Sunt simbolul primaverii
Ca si blandul ghiocel
Si-au facut cuiburi solide
Pe sub stresini si prin grajduri
Si din a lor vina iata:
Sarma toata-I numai franjuri.
Ce-I cu asta adunare?
Vreo sedinta sau ceva?
Pun la cale soarta tarii
Sau o fi ziua cuiva?
Cand a suierat odata
Sarpele cel pus pe roate
Randunelele deodata
Si-au luat zborul speriate.
Ele pleaca-n tari straine.
Peste mari si munti departe.
Iarna sa le fie bine.
Iar atunci cand sunt plecate
Le visam cu-n dulce dor
Cum se-ntorc la casa noastra
Casa noastra si a lor.
Randunelele sunt pasari
Cu codita despicata
Sunt de fel cam negricioase
Dar cu pieptul de zapada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu