de Teodor Munteanu
Aş vrea ceva rotund să-mi sară-n faţă
Să fie ca un bulgăre de nea.
În el să fie tinereţea noastră
Iar lacom eu c-un pai să sorb din ea.
Aş vrea ceva pătrat să-mi sară-n faţă
Şi de-ar putea să aibă chiar şi roţi.
În viitor s-ajung măcar o clipă
Să văd cum sunt bătrâni ai mei nepoţi.
Când plouă cu atâta nedreptate
Aş vrea umbrelă pentru ţara mea.
Aş vrea ca moartea să o ţin departe,
Dar visul e făcut din mucava.
Aş vrea ca să mă iertaţi când fac o gafă,
Căci a greşi e totuşi omenesc.
Voi, oameni buni cu suflet de zăpadă,
Iubiţi-mă aşa cum vă iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu