de Teodor Munteanu
Petale de viaţă
Se treceau spre uitare
Trecând pe pământ.
Născut am primit
Zâmbetul şi plânsetul
Şi teama de moarte.
Rezemat în gânduri am privit
unde sunt.
Paşii mei călcau peste pajişti de flori
Sau lăsau urme spre-ngheţare în zăpadă.
Dar în tristeţea formelor...
Ştiu, vântul le va spulbera în rătăcire.
Ascult triluri de păsări
Şi clipele trecând
Privind dinspre alb de ghiocel
Înspre negru de nimic.
Mi-e frică de cifre
Comunic în vorbe sau
uneori le scriu în cuvinte –
rămân cît mai simt.
Nu ştiu de unde am venit,
Ca să nu ştiu unde mă voi duce.
(poezie scrisa in adolescenta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu