marți, 20 iulie 2010

Oamenii sunt frunze

de Teodor Munteanu

S-a stins Maestrul Titel Popovici 


Bătrânul timp păstrează neobosit cadenţa
Tic-tacului de clipe ce-nvârte acest pământ
Mereu e-o altă lume , se schimbă generaţii
Copacii-s goi căci toamna cad frunzele plângând .


În toamna asta parcă mai mult ca niciodată
S-a confirmat zicala ca totu-i trecător .
În freamătul de frunze şi-au luat la revedere
Poetul , o soprană şi un compozitor .


Acesta-i jocul vieţii : un recital de Mozart :
Începem mai zburdalnic cu-un ton copilăresc ,
Apoi o simfonie cu ritmuri diferite
Şi-n fine ,  Requiem-ul  când toate se sfârşesc .


Ca frunzele pe ramuri sunt oamenii în lume
Noi nu avem puterea ca să schimbăm ceva
Păstrăm doar o speranţă : când vine primăvara
Odată cu natura şi noi vom reînvia .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu