de Teodor Munteanu
http://universulprieteniei.forumgratuit.ro/t551-vernisaj-expozitie-scriitori-moldoveni-portrete-in-tu-de-octavian-onea
Scriitori, precum se vede,
Avem foarte multi, mai vere
Insa cine ii cunoaste
Caci stau toti inchisi in sere ?
La televizor acuma
Vezi doar Sexy Braileanca
Manelisti si filmea aiurea.
Literaru-si plange soarta.
Nu mai cumpara nici dracu’
Nici o carte de citire.
Suntem toti acum apatici
Si dormim fara simtire.
Scriitorii-n aste vremuri
Ei pe ei se mai citesc.
Noi, cei multi si prosti gramada,
Le zambim prietenesc
Fiindca chiar ne sunt simpatici
Cocotati cu totii-n pod
In tablouri inramate
Cu dungi negre ca la mort.
vineri, 8 iulie 2011
Crăciun de basm
Îţi aminteşti , iubito , cum ningea
În nopţile de Rusie geroasă
Când bradul îl împodobeam
Pe Moş Crăciun îl aşteptam .
Pe drumul alb şi troienit
Venea şi moşul obosit
În suflet însă fericit .
Zăpada albă strălucea
În casă bradul lumina
Cânta frumos un heruvim
Ca-ntr-un tablou din Fraţii Grimm .
Păstrez în suflet fresce vii
Când de Crăciun eram copii .
Dihotomie
Mi-e greu să cred
că-n Rusia lui Tolstoi şi-a lui Puşkin
Sunt gangsteri ca-ntr-un film american .
Şi că la sfârşit de an
Se numără ucişii
de mafia numită BAN .
Sunt două lumi în lumea noastră
Cea bună şi cea rea .
Una este a culturii
Cealaltă este a urii .
Una este liniştită
Celelaltei este frică .
Ca-ntr-un joc cu da şi nu
Sunt şi îngeri şi balauri .
Sunt şi oameni dar şi sauri .
O să mai vină Sf . Gheorghe
să ne scape de şopârlă ?
M-am infasurat in lebada
M-am infasurat in lebada
sa va spun povestea iubirii-
visul omenirii ,
idealul implinirii ,
sarutul imbratisarii ,
strigatul chemarii ,
raza noptilor fara speranta ,
mesagerul celor mai inalte varfuri,
zambetul lumii noi ,
suflarea oamenilor buni ,
liniste ,
vis ,
adevar,
speranta
sau poate chiar ...
lebada voastra .
De iubire
1.Sunt vreascurile tale
ce ard in focul iubirii .
2.Fii in suflet verde crud
Caci exista pentru tine
Si iubire si sarut .
3.Lasa-te indragostit
Si-ai sa fii frumos la chip !
4.Viata e frumoasa
Nu lasa tristetea
Sa te copleseasca !
5.Nu fi zgarcit cu tine insuti
Daruieste-te si vei fi iubit !
6.Nu lasa noaptea sa-ti intre in casa !
Aprinde lumina , suflete de roua
Si da-ne o parte din tine noua !
7.Eu sunt rege
in imparatia ta
iar tu regina in imparatia mea .
Fiecare domneste peste imparatia celuilat .
Suntem doua inimi
intr-o singura iubire .
Te bucuri de mine
Ma bucur de tine .
Iubirea e paine .
Tu esti motoceii
cu care se joaca
sufletul meu .
In trenul iubirii
calatorim pe-acelasi loc .
Eu in tine ,
Tu in mine .
Tu esti cea care-mi tine
viata laolata .
Altfel as fi praf de stele .
Existi tu ,
exista poezie
exista iubire .
miercuri, 6 iulie 2011
Limba romana
de Teodor Munteanu
Limba romana
e pura
pentru ca e un izvor
din care bei
cand ti-e dor
de tara ,
de mama ,
de bunicul ,
de tine cand erai copil .
Limba romana
e pura
pentru ca e un suc racoritor
care iti stinge zapuselile stranse in tine .
Pantofii altor limbi
te strang
si ii scoti
ca sa mergi desculti prin limba romana ,
racorindu-ti talpile .
Limba romana este cerul tau
pe care-l privesti nestingher .
Limba romana este invatatoarea ta din clasa a I -a
pe care nu o vei uita niciodata .
Limba romana e acasa ,
e a ta nevasta
frumoasa .
Limba romana
e pura
pentru ca e un izvor
din care bei
cand ti-e dor
de tara ,
de mama ,
de bunicul ,
de tine cand erai copil .
Limba romana
e pura
pentru ca e un suc racoritor
care iti stinge zapuselile stranse in tine .
Pantofii altor limbi
te strang
si ii scoti
ca sa mergi desculti prin limba romana ,
racorindu-ti talpile .
Limba romana este cerul tau
pe care-l privesti nestingher .
Limba romana este invatatoarea ta din clasa a I -a
pe care nu o vei uita niciodata .
Limba romana e acasa ,
e a ta nevasta
frumoasa .
Strigatura
Mandolina pe sub limba
Pun'te inima si canta
Puneti brau sau cingatoare
Si porneste hora mare
Hora veche stramoseasca
Peste glia romaneasca
Dupa urme de iubire
Cand primavara cade peste pleoape
Ma reazem de o boare de vant
Încerc prin ea ca să te simt aproape
Pe strune de lacrimi îţi cant.
Pe străzi îmi plimb paşii pustiu,
Ca să găsesc a tale urme
Şi mai exist şi nu mai ştiu
Răpită-mi eşti de lume.
Raman de-a ta suflare insetat
Si te ating prin razele de soare
Dar omul e croit cu panza de uitat
Si totul nu-i decat o departare .
Nu stiu nimic
de Teodor Munteanu
Copacii nu mai plâng cu frunze
Într-un februarie pustiu
Ei plâng acuma fără lacrimi
Căci un artist nu mai e viu .
Cine a zis că moartea-ngheaţă
Când vine iarna peste noi ?
Soseşte-adesea nechemată
Ca noi să devenim mai goi .
Şi ne uităm unii la alţii
Căci nu putem face nimic .
Da .Omul moare cum se naste
În orice zi câte un pic .
Acesta e destinul vieţii .
Să protestezi nu e vreun fel .
Rămâne Dumnezeu scăparea .
Când mori să crezi c-ajungi la el .
Atunci se naşte întrebarea :
De ce sunt plânşi ce-i ce-s muriţi ?
Daca-al lor suflet e in ceruri
De ce nu suntem fericiţi ?
De ce e tristă-îngropăciunea
Cu bocete şi cu dureri
Când moartea înseamnă mântuire
Şi-o viată-ntreagă în ea speri ?
Rămân tăcut .Nu am răspunsul .
Gândesc .Sunt om .Dar limitat .
Atâta ştiu . Doar că Zărnescu
Dintre cei vii azi a plecat .
poezie scrisa la moartea lui Alexandru Zarnescu
Copacii nu mai plâng cu frunze
Într-un februarie pustiu
Ei plâng acuma fără lacrimi
Căci un artist nu mai e viu .
Cine a zis că moartea-ngheaţă
Când vine iarna peste noi ?
Soseşte-adesea nechemată
Ca noi să devenim mai goi .
Şi ne uităm unii la alţii
Căci nu putem face nimic .
Da .Omul moare cum se naste
În orice zi câte un pic .
Acesta e destinul vieţii .
Să protestezi nu e vreun fel .
Rămâne Dumnezeu scăparea .
Când mori să crezi c-ajungi la el .
Atunci se naşte întrebarea :
De ce sunt plânşi ce-i ce-s muriţi ?
Daca-al lor suflet e in ceruri
De ce nu suntem fericiţi ?
De ce e tristă-îngropăciunea
Cu bocete şi cu dureri
Când moartea înseamnă mântuire
Şi-o viată-ntreagă în ea speri ?
Rămân tăcut .Nu am răspunsul .
Gândesc .Sunt om .Dar limitat .
Atâta ştiu . Doar că Zărnescu
Dintre cei vii azi a plecat .
poezie scrisa la moartea lui Alexandru Zarnescu
De ce esti in competitie cu ochiul ?
Intotdeauna omul si-a dorit
lucruri
peste puterea sa .
Omul viseaza .
Omul isi doreste .
dar are puteri limitate .
Cel mai fericit organ al omului este ochiul .
El vede multe .
Apoi este urechea .
Ea aude multe .
Omul percepe lumea din jurul sau prin cele 5 simturi .
dar uneori este coplesit de acestea .
Omul are puteri limitate .
Depinde de multe : de bani , de capacitatile lui fizice si psihice , de oamenii din jurul lui .
Degeaba esti cinstit
daca toti din jurul tau fura.
Unii hoti isi fac vile pe care ochiul tau le vede .
Ochiul tau are o vila pe retina sa .
Dar tu nu ai nimic .
De aceea esti in competitie cu ochiul tau .
Despre infidelitate
Sunt lucruri in viata cu care nu se poate glumi
Nu te poti juca cu iubirea
Infidelitatea doare atunci cand iubesti
Daca nu doare atunci n-a fost iubire
Iubirea fara fidelitate e ca ci copiii fara parinti
E orfana,
e stearpa,
e fada,
e insipida.
Fidelitatea inseamna incredere totala in persoana iubita.
Infidelitatea e tradarea iubirii.
E o crima.
E moartea iubirii.
Sufletul celui tradat plange ca un copil ce-si ingroapa amandoi parinti deodata.
Tradarea doare.
Iti rupe inima din piept.
Cel care a tradat nu mai poate fi iubit niciodata.
Ci doar tolerat.
Sunt lucruri in viata cu care nu se poate glumi .
Nu glumiti cu iubirea !
Iubirea e biserica in care te inchini zi de zi
ora de ora
clipa de clipa.
E insasi clipa pe care o traiesti,
e aerul pe care il respiri.
Nu te poti opri din respirat
asa ca nu te juca cu iubirea.
Fii un om frumos pana la capat !
luni, 4 iulie 2011
Fasolica
Fasolica , cum se ştie ,
E-o mâncare sănătoasă
De aceea nu lipseşte
Aproape din nici o casă .
Cu ea merge usturoiul
Ba chiar şi-o afumătură
Fasolica e gustoasă
Zău , ţi se topeşte-n gură .
Unii zic că ar da vânturi
Dar zău că mie nu-mi pasă
Chiar şi-aşa un vânt sau două
Nu strică în nici o casă .
Nu e chiar parfum cu-aromă
De lamâi sau trandafiri
Dar daca insişti o clipă
Poţi încet ca să-l respiri .
Sigur c-ar putea să-ţi cadă
Pălăria de pe cap .
Fiindcă vântul cu pricina
E isteţ , nu-i vii de hac .
Se strecoară cam hoţeşte
Chiar dacă te ţii de nas .
Şi ce dacă-ţi cade părul ?
Zi şi tu că-n cap te-ai ras .
Iată ca-i găsit răspunsul
De ce unii-s chelioşi
De la astă fasolică .
Nu-i aşa că sunt haioşi ?
Tu nu te uita la asta .
Fasolică cu-usturoi
Mâncă dar în ziua aceea
Vezi , să nu treci pe la noi .
Nu pot trai fara iubire
de Teodor Munteanu
Nu pot trai fara iubire
Tu sa ma crezi , te rog , as vrea
Tu esti si viata si destinul
Iubita mea , iubita mea.
Traiesc cu tine o poveste
Mi-e sufletul buchet de flori
Cu tine cerul e albastru
Cu nori pufosi si dalbe zori .
Iubito , nu uita de mine
Ca sunt mereu ca umbra ta .
Cu tine viata e frumoasa .
Eu te iubesc , iubita mea .
Traim in doi pe-aceeasi floare
Acelasi vis , acelasi dor
Iubito , sa nu-mi ei iubirea
Ca fara tine am sa mor .
Trec zilele prin fata portii
Casutei noastre din povesti .
Ma mir ca timpul nu se-opreste
Caci tu asa frumoasa esti .
Iubita mea , e-o bucurie
Ca sa te vad in orice zi
Cum as putea ca fara tine
In lumea asta eu pasi .
Cenaclul a murit
Cenaclul a murit, s-a prăbuşit un templu
Ciudată este viaţa adesea şi-uneori
Căci regele murit-a, pe masă-i al său sceptru,
Putere cine are de-al ridica spre sori?
Nimic nu are farmec aşa ca altădată,
Pe când trăia Titanul ce-l venerăm mereu
Suntem colindătorii fără elan şi tată
Cântăm de dor şi ţară, dar sufletul ni-e greu.
Plăpândă e fervoarea, căci rana-i încă vie
Noi suntem cabotinii cu Hamletul pierdut,
Suntem şi personaje reale-n tragedie,
Avem în loc de zâmbet un rânjet prefăcut.
Cum poate să existe o poezie pură
Când noi suntem produsul de ev fără talent
Simţirea-i îngheţată de griji cotidiene
Al nostru cer cu stele de lună e absent.
Când a plecat poetul ne-am luat cu toţi adio
De la lumina care venea din reflector
Acum avem opaiţ ce luminează palid
Bătrâne Adriane, de tine ne e dor!
Mi-e dor de noi
de Teodor Munteanu
Cu zile bune, rele uneori
Dar parcă ne-am blocat prea mult în vale
Şi nu mai ştim să fim căţărători.
E clar de-acum că nu e altă cale
Decât protestul cel de catifea
Degeaba am ieşit în '89
Că nu este mai bine-n ţara mea.
Să reînnodăm visul pierdut atuncia
Cu cel de-acum , o punte peste ani
Căci nu mai vrem salariul in bancnote
Ce au tipăritura zero bani .
Aş vrea să spun că ne e dragă viaţa
Fiindcă avem dorinţe şi copii
Ce bine-ar fi să ne plimbăm prin piaţă
Fără de stresul cel de zi cu zi .
E ultima speranţa care moare
Când totul este fad şi fără rost
M-adun cu greu .De unde-acea putere
Să cred ca vom fi iar măcar ce–am fost ?
Aveam şi noi mândrie–ntre popoare
Când Bucureşti era un mic Paris .
Când leul nostru se stropşea la marcă
Mi–e dor de noi .Mai cred totuşi in vis .
Ne este foarte bine
Mă-ntreb cum poate luna
Să strângă într-o dungă
Iubiri şi rugi albaştri
Plecate jos din luncă .
Iubito , greu îmi este
Să cred că vei muri .
Noi chiar şi după moarte
Mereu ne vom iubi .
Albastru este cerul
Albastră e iubirea .
Ca marea cea cu valuri
Ne freamată simţirea .
Tu locuieşti în mine .
Eu locuiesc în tine .
Noi suntem împreună
Ne este foarte bine .
Scurta-i viata
de Teodor Munteanu
Doamne , vai ce scurta-i viata
Se topeste ca si banul
Nici nu-ncepi bine sa lucri
Ca se si termina anul .
Mie unul mi se pare
Ca suntem parca-ntr-o cursa
Ni se termina benzina
Stie cineva vreo sursa ?
Nu ai timp nici ca sa numeri
Anii care trec indata
Acum este Pasti ,mai frate
Hop Craciunul se arata !
Se succed intr-o viteza
Weekendurile ,mai vere
Nu ai timp in viata asta
Decat de doi mici si-o bere .
Luate si-alea in viteza
Fara multa relaxare
Fiindca treburile vietii
Nu sufera amanare .
Nici acum cand spun povestea
Vietii noastre intr-o doara
Nu e liniste si pace .
Caci multi se grabesc sa moara .
Va veni si randul nostru
Cum ne este scrisa soarta
Scurt va zic “ la revedere “
Poate-apuc sa mai zic alta .
duminică, 3 iulie 2011
Sunt fericit
de Teodor Munteanu
Sunt fericit cand imi ies pasii
De balerin in cabaret .
Ma bucur chiar cand bate vantul
E bine si cand merg incet .
Sunt fericit cand vad ca-I ziua
Si rad voiosii trandafiri .
Ati auzit sub clar de luna
Vreodata soaptele de crini ?
E un pastel aceasta viata.
Sa o descriu chiar nu mai pot .
Caci ma inec cu fericire
Cand eu in fiinta ta inot .
Sunt pictor de alese tuşe .
Aleg culori dintr-un alint .
Iubita mea fara de timpuri ,
Cu tine eu sunt fericit .
Şi sap prapastii printre astri
Sa te ascund acolo-as vrea
Ca niciodata si niciunde
Sa nu te-atinga clipa grea .
Ioan Onisor
Isus al folkului imi pare
Artistul Ioan Onisor
Ce-a coborat dintr-o balada
Ca intruparea unui dor .
In vocea lui aud izvorul
Ce curge lin printre copaci
Te incalzeste ca un soare
Ce-alinta bland un camp cu maci .
Ioan e cantaretul care
L-as asculta in orice zi
Fiindca in toata a lui faptura
Vezi bucuria de a fi .
Ce bine ca mai sunt pe lume
Artisti asa cum ne dorim
As vrea ca-ntreaga natiune
Sa stie de–acest heruvim .
Dar ce pacat ca folkul astazi
Nu-i prea iubit si promovat .
Putini romani apreciaza
Sublimul versului inalt .
El a cantat cu Magda Puskas
La Clubul Presei, joi, in Iasi
Inchei acum spunand : “ Ioane ,
De folk in veci sa nu te lasi !“ .
Aş vrea
de Teodor Munteanu
Aş vrea ceva rotund să-mi sară-n faţă
Să fie ca un bulgăre de nea.
În el să fie tinereţea noastră
Iar lacom eu c-un pai să sorb din ea.
Aş vrea ceva pătrat să-mi sară-n faţă
Şi de-ar putea să aibă chiar şi roţi.
În viitor s-ajung măcar o clipă
Să văd cum sunt bătrâni ai mei nepoţi.
Când plouă cu atâta nedreptate
Aş vrea umbrelă pentru ţara mea.
Aş vrea ca moartea să o ţin departe,
Dar visul e făcut din mucava.
Aş vrea ca să mă iertaţi când fac o gafă,
Căci a greşi e totuşi omenesc.
Voi, oameni buni cu suflet de zăpadă,
Iubiţi-mă aşa cum vă iubesc!
Eu. Dintre petale
de Teodor Munteanu
Petale de viaţă
Se treceau spre uitare
Trecând pe pământ.
Născut am primit
Zâmbetul şi plânsetul
Şi teama de moarte.
Rezemat în gânduri am privit
unde sunt.
Paşii mei călcau peste pajişti de flori
Sau lăsau urme spre-ngheţare în zăpadă.
Dar în tristeţea formelor...
Ştiu, vântul le va spulbera în rătăcire.
Ascult triluri de păsări
Şi clipele trecând
Privind dinspre alb de ghiocel
Înspre negru de nimic.
Mi-e frică de cifre
Comunic în vorbe sau
uneori le scriu în cuvinte –
rămân cît mai simt.
Nu ştiu de unde am venit,
Ca să nu ştiu unde mă voi duce.
(poezie scrisa in adolescenta)
Zoia Alecu
de Teodor Munteanu
Cine esti Zoia Alecu ?
Eu sunt femeia .
Femeia care simte
Si-n vers nu te tradeaza
Sunt o romanca pura
Ce canta si viseaza .
Chitara mea n-ajunge
La oamenii din Rediu
Ce duc o viata simpla
La fel ca-n evul mediu .
Traiesc o tragedie
Ca toti romanii mei
In jur e multa ceata
Si plang saracii miei .
Desi sunt trista-n mine
Din varii motive
Zambesc la toata lumea
S-aduc raza de bine .
Avem o datorie
Sa fim frumosi la chip
Desi in jur nimicul
Pe toti ne face mic .
Iubirea si cultura
Doar ele ne salveaza
De mirosul de balta
Ce fluturii pateaza .
sâmbătă, 2 iulie 2011
Voi stiti ce e iubirea ?
de Teodor Munteanu
Spuneti-mi drept, voi stiti ce e iubirea ?
Stiti cate mreje are-n firea ei ?
Nu pot sa spun decat : “ Iubesc femeia “ .
Iubirea e un râu din care bei .
Iubirea este sprijinul in toate
Caci fara ea mergi câș ca un om beat .
Cand esti indragostit prosperi in viata
Si-ai vrea ca sa traiesti macar un veac .
Iubirea este vis si e poveste
Iar viata ta e un intreg roman .
Sa nu-ti tradezi in veci a ta iubire
Si pune-o mai presus de orice ban !
Iubirea este dor si alinare
E soapta orelor cand lin vorbesc .
Esti trandafir iar tu rostesti petale
In vechiul si frumosul : “ Te iubesc “ .
As vrea sa-nalt o oda de iubire
Iubitei mele ce o venerez .
Sunt fericit ca mi-am gasit femeia
Ca o aparatoare si un crez .
Esti om bogat cand ai a ta femeie
Esti linistit si-n suflet multumit .
Iubirea ta e cea mai scumpa-avere.
Cat de frumos e omul fericit !
De ce sa fii om singur pe carare
Cand e atata freamat in frunzis .
Asculta ciripitul de iubire ,
Opreste-te o clipa-n alunis !
De străinătate
de Teodor Munteanu
Eu am văzut un om ciudat
Căci de o vreme-i singur
Nevasta i-a plecat afar’
Iar el e prins de vifor .
Nu-i vina lui că-i apucat .
E doar o pasă proastă .
Fiindcă femeia i-a plecat
Să facă bani de casă .
Bărbatul singur e pierdut .
O spun fără greşeală .
E ca un câine vagabond
Sau om căzut în boală .
Nu ştiu de merită să-ncerci
Să faci aşa ruptură
Căci omul oricat de avut
Mănâncă tot cu-o gură .
Familii multe s-au distrus
Cu-aşa străinătate
E foarte greu ca să trăieşti
Când soţii sunt departe .
Mai bine să doreşti puţin
Căci viaţa este scurtă
Nu ăsta-i scopul pe pământ
Să bagi mâncare-n burtă .
Întrebare nocturnă
Sunt obosit. Închei o zi de muncă
Mai am un pic şi zic că am murit .
Dar mâine dimineaţă : altă viaţă .
Voi fi din nou cu zâmbet , odihnit .
Mi-am pregătit o foaie de hârtie
Şi-un pix căci ştiu că muza va veni
La patru şi ceva –nspre zori de ziuă
Când versul va începe a-mi şopti.
Nu mi-am propus s-ajung poet celebru,
Dar scriu de-o vreme-ncoace mult de tot,
De când Maestrul a plecat la ceruri,
Scriu poezii şi le postez pe blog.
E-un fenomen ciudat ce e cu mine,
O vană s-a deschis în mintea mea,
Nu trece-o zi şi scriu o poezie
Să mă opresc, desigur, nu aş vrea.
În ritmul ăsta mi-ar ieşi volume
Ca dintr-un atelier cu scriitori
Nu ştiu de-i rău sau poate este bine
Că s-a deschis cutia de culori.
Aş vrea un critic totuşi să citească
Ce-am scris mai nou şi ce am scris mai vechi,
Eu sunt un om pierdut într-o mulţime,
Sunt talentat sau poate-un pezevenchi?
Iubita mea cu trup de cabaret
Iubita mea cu trup de cabaret
As vrea ca timpul sa se scurga-ncet
Sa-mi stai o viata in privirea mea
Eu iti iubesc lumina ta de stea .
Iubita mea cu cerul luminos ,
In rai eu sunt chiar si cand merg pe jos ,
Cu tine clipa e de catifea
O viata s-o-mpartim in doi as vrea .
Esti marea mea , corabii dar si mal ,
Eu fara tine sunt un biet oval ,
Mai pune timp discret la portjartier
Sa-mi zbor cocorii peste al tau cer .
Iubesc copaci pe care ii privesti,
In orice frunza de pe ram tu esti,
Esti gandul meu de fiecare zi,
Iubita mea o viata sa ma tii.
Orice durere-a ta o simt si eu,
Cu tine-as vrea ca sa traiesc mereu ,
Iubita mea cu trup de cabaret ,
Te rog da timpul vietii mai incet .
Iubirea noastrã este un copac
Cu frunze, flori şi muguri îl îmbrac,
Iar fiecare zi e-o rãmurea
Pe care înfloreşte dragostea.
Cuvintele sunt nuferi pe un lac
Petalele în strofe se desfac .
Iubita mea cu trup de cabaret ,
Te rog da timpul vietii mai incet .
Iubirea
Iubire ce fierbe in mine ,
eu sunt jarul tau nestins .
Cu-atatea culori parca-mi vine
sa te chem pasarea-paradis .
Iubire cu aripi deschise ,
Lumina din tine o sorb .Esti lanul de grau ce se coace
Sub soarele ce-n suflet il port .
Iubirea e clopot ce bate
cu dangate perechi-perechi.
Iubirea imi umple vazduhul
Si-mi pare nou ce e vechi .
Ochii tai fierbinti
mi-au topit ghetarul
inimii mele
iar acum plutesc ca o corabie
pe Marea Dragostei .
Gandurile
In intunericul noptii
cuvintele ,
niste rebele de felul lor ,
se ordoneaza si se disciplineaza
organizandu-se in plutoane
conduse de un comandant :
GANDUL .
Gandurile ,
disciplinate ,
inving ignoranta .
Ele aduc victoria
cand exista disciplina .
Dar gandurile ,
in general ,
sunt haotice si rebele .
Ele sunt niste adolescenti
nonconformisti
care te iau prin surprindere .
Oare ne putem stapani
propriile ganduri ?
Gandurile sunt mereu
niste soldati agitati
care se afla in permanenta
stare de razboi .
Adapost
de Teodor Munteanu
Iubita mea , tu esti adapostul meu !
Lasa-ma sa locuiesc in tine
sa fiu la adapost de cele rele .
Lupii urla afara a frig ,
a foame si a disperare
dar inauntru ,
aici in tine ,
e cald si bine !
Vise ude
Ce val si ce spume
imi vin din vise ude ?!
Vis care in mine s-a format
dupa ce o data la tine
m-am uitat !
Femeieeee!
Frumusetea ta ma sfasieeeee
si ma sfaraieeeee!
In piept camp de crizanteme
in mine gemeeee!
Sunt de tine insetat !
Sunt mai rau ca un om beat !
Ma cutremur ca un bloc
pe un postament de tort ,
tort de frisca , ciocolata
facut poate de-o amanta .
Port in mine vise ude .
Femeieeee!
Frumusetea ta ma zguuuduieeee!
Viata ca un fes
de Teodor Munteanu
Cuvintele imi plac ,
Femeile imi plac !
In viata asta chiar ca
Mi-am facut de cap !
Cuvintele le-asez
Femeia o iubesc .
Imi port viata cu mine
ca un fes .
Cand primavara vine
Cand primavara vine
Eu te iubesc mai bine .
Frumosii ghiocei
iti sunt ai tai cercei .
Blanda lacramioara :
o palarioara .
Albastrul toporas
Ne este ca un naş .
Iar miile de stele
sunt visurile mele .
Ars Poetica
de Teodor Munteanu
Cuvintele le strâng ca în stomac,
În haine de piele le îmbrac,
Se desfac în rochii cu butoni
Trase-ncet de mâinile de domni .
Aripi din inalt
Cuvintele le-am prefacut in flori
Ce nasc in jurul lor culori
Ca soarele cel din inalt
Sa te iubeasca colorat .
In zdrente, sufletul candriu
Face-un popas pe-un bigidiu,
Ca-ntr-o fantana scufundat
Isi vede chipul fermecat .
Tractorul ara camp frumos
Sadind silabe .Dorm si cos
Pe fruntea vesnicului Timp
O adiere din Olimp .
De unde vine poezia?
de Teodor Munteanu
De unde vine poezia ?
Din ce taram ? Din ce mister?
Exista , fara indoiala ,
O alta lume in eter .
Poetii mari si filozofii
Care-au murit sunt undeva
In sfera fara timp si spatiu ,
Gandind , creand de-a pururea .
Ei ne trimit semnale clare
Ca omul nu e doar pamant
Si ca atunci cand trupul moare
Ramane viu al sau cuvant .
Poetii ce traiesc pe Terra
Sunt receptoare dar si scribi .
Creatia exista numai
Cand de mesaje te imbibi .
De unde vine poezia ?
Din ce taram ? Din ce mister?
Exista , fara indoiala ,
O alta lume in eter .
Poetii mari si filozofii
Care-au murit sunt undeva
In sfera fara timp si spatiu ,
Gandind , creand de-a pururea .
Ei ne trimit semnale clare
Ca omul nu e doar pamant
Si ca atunci cand trupul moare
Ramane viu al sau cuvant .
Poetii ce traiesc pe Terra
Sunt receptoare dar si scribi .
Creatia exista numai
Cand de mesaje te imbibi .
Scanteieri de cremene
de Teodor Munteanu
Cuvintele se nasc din scanteieri de cremene.
Mi-am golit toata fiinta mea
zamislind aceasta adiere de Olimp .
Iar acum sunt gol ca o gogoasa de vierme de matase .
Intunericul l-am obturat cu lumina .
Lumina -aceasta, vesnicie a spiritului,
e potiunea pe care o beti ,
iubitii mei frati ai invartirii in jurul sinelui .
Ea cade in adanc
ca intr-o fantana
din care bea eul din noi
care iese
alungat de grijile
ce nu hranesc
ci decapiteaza
sorbitul de esenta tare .
Cuvintele se nasc din scanteieri de cremene.
Mi-am golit toata fiinta mea
zamislind aceasta adiere de Olimp .
Iar acum sunt gol ca o gogoasa de vierme de matase .
Intunericul l-am obturat cu lumina .
Lumina -aceasta, vesnicie a spiritului,
e potiunea pe care o beti ,
iubitii mei frati ai invartirii in jurul sinelui .
Ea cade in adanc
ca intr-o fantana
din care bea eul din noi
care iese
alungat de grijile
ce nu hranesc
ci decapiteaza
sorbitul de esenta tare .
Viorile plang
de Teodor Munteanu
Viorile plâng
Pe zările-albastre
Pereţii-mi sunt mici
M-ascund între coapse.
În tine respir
Făr' frigul de humă ,
Iubito , eu viu
Sunt viu ca o spumă .
Scolar sunt , netuns ,
Bricheta-i pe bancă
Mă sprijin pe-un vers
Iubesc fără dată .
Eşti strugure copt ,
Bobiţa ţi-e dulce
Eşti bun vinişor ,
Cin' bea nu se duce !
Viorile plâng
Pe zările-albastre
Pereţii-mi sunt mici
M-ascund între coapse.
În tine respir
Făr' frigul de humă ,
Iubito , eu viu
Sunt viu ca o spumă .
Scolar sunt , netuns ,
Bricheta-i pe bancă
Mă sprijin pe-un vers
Iubesc fără dată .
Eşti strugure copt ,
Bobiţa ţi-e dulce
Eşti bun vinişor ,
Cin' bea nu se duce !
Martisoare
de Teodor Munteanu
Hai trage zavorul la cufarul care
Desface cersafuri cu vii martisoare .
Sa fiarba ibricul cu vise frumoase ,
Sub stresini ascunse tu cuiburi imi coase .
Tu esti o petala frumoasa in zare
Din tine eu beau optimism si culoare .
Hai rupe din ganduri trezitele soapte
Si spune-mi cuvintele fara de noapte .
Acopera-mi palma cu parul tau moale .
Caruta cu flori imi trece prin vale .
Zambesti cu petale .Te sorb ca pe-o roua.
Tu esti primavara ! Esti viata cea noua !
Suntem ca-n poveste barbat si femeie .
Sunt muguri de verde caci iarna se-ncheie .
Ador primavara ! Ador frumusetea !
Ascunde-mi , iubito , in san tineretea !
Iubirea e astazi cu noi intr-o casa
Caci tu esti frumoasa , atat de frumoasa !
Primeste al meu martisor scris cu foc !
Tu esti cosareasa ce-aduce noroc !
Hai trage zavorul la cufarul care
Desface cersafuri cu vii martisoare .
Sa fiarba ibricul cu vise frumoase ,
Sub stresini ascunse tu cuiburi imi coase .
Tu esti o petala frumoasa in zare
Din tine eu beau optimism si culoare .
Hai rupe din ganduri trezitele soapte
Si spune-mi cuvintele fara de noapte .
Acopera-mi palma cu parul tau moale .
Caruta cu flori imi trece prin vale .
Zambesti cu petale .Te sorb ca pe-o roua.
Tu esti primavara ! Esti viata cea noua !
Suntem ca-n poveste barbat si femeie .
Sunt muguri de verde caci iarna se-ncheie .
Ador primavara ! Ador frumusetea !
Ascunde-mi , iubito , in san tineretea !
Iubirea e astazi cu noi intr-o casa
Caci tu esti frumoasa , atat de frumoasa !
Primeste al meu martisor scris cu foc !
Tu esti cosareasa ce-aduce noroc !
Poate ingeri
Noi nu-mbatranim niciodata,
Ramanem in suflet copii .
Cand viforul iernii va creste
Probabil noi ingeri vom fi .
Frumoasa e viata cu tine ,
Iubirea e scut de otel ,
Cand sufletul e roz de roua
Ramane mereu un mister .
Alearga-ne pasii pe uliti,
Vom scrie cu visuri poteci,
Iubirea ramane o punte,
Cu ea orice apa o treci .
Sunt codri si multe mistere,
Iubirea e un paradis
Caci sufletul asta ne cere
Sa-i dam cate-o geana de vis .
Palatele nu sunt o carte ,
Iubirea nu-i porc rotofei ,
Cand esti insetat de iubire
Tu vrei frumusetea s-o bei .
Alearga-ne pasii pe uliti,
Ramanem in suflet copii,
Cand viforul iernii va creste
Probabil noi ingeri vom fi .
În ziua de 8 mart'e
Pe dealuri fără noimă
E casa mea la ţară,
Pustiu îmi cântă cucul
Într-un uscat de vară.
Ferestrele-mi sunt sparte
De crivăţul din oameni .
Plângând apocaliptic
Se duc zile deşarte .
Nu am curent , nici apă
Mâncare nici atâta
Cu buzele uscate
Parcâ-mi rânjeşte râpa .
E cadaveric totul
Şi-o secetă cumplită.
Pământul ars de soare
Te frige ca o plită .
Acesta-i peisajul
Născut în mintea mea .
E doar o poezie
Creată-n cafenea .
A fost o-nchipuire
Cum aş trăi eu dacă
A mea dulce iubire
S-ar destrama vreodată .
Iubita-i lângă mine
Şi o iubesc nespus .
Cât caierul există
Se-nvârte al meu fus .
În ziua de 8 mart'e
Îi dau un mărţişor :
Pupicul cel mai dulce
Legat de al meu dor .
vineri, 1 iulie 2011
Divorţul
Se poartă-acum la modă supărarea
Iubiţii-ajung în scurt banali străini
Că voalul de mireasă de-altadată
E-o zdreanţă doar în gura unor câini .
Divorţul e o boală pretutindeni,
E un flagel pe-ntinsul planetar.
Degeaba juri iubire-n faţa sorţii
C-ajungi oricum pe scări de tribunal.
Divorţul e din start.El macerează.
E-un virus ce-şi arată colţii-atunci
Când soţii nu mai pot să se mai rabde
Şi o pornesc nebuni pe niste lunci .
Ajunge căsnicia o povară
Când dragostea-i puţină, la cântar,
Când nu mai e iubire, se destramă
În fire fără noimă albul voal.
"A fost odată o poveste tristă"
E inceputul matrimonial.
Câţi dintre noi mai pot şi mai rezistă
În haosul din lume infernal?
Ajunge-o tinichie verigheta
Noi suntem condamnaţi ca să murim.
În dragoste suntem acum cadavre
Puţinul e la modă pe deplin.
Aceasta e povestea omenirii:
Să ne sfârşim iubirea-n tribunal.
Suntem bolnavi de supărare, iată
Sublimul se transformă în banal .
Mai vrem să credem în iubire, Doamne
Dar poate că prea mult te-am supărat
Că am uitat ce este rugăciunea,
Pe la biserică demult n-am dat .
Trăim grăbit a noastră existenţă,
Ştiu că acum penibil ne scuzăm,
Suntem necredincioşi în fapt şi-n vorbe
Căci nu mai ştim demult să mai iertăm.
Ana Maria Paunescu
Deşi nu te cunosc, te ştiu prea bine,
Tu eşti iubirea Marelui Poet.
În tine tatăl tău respiră încă,
În tine-i bate inima din piept.
E greu să crezi că el s-a dus departe,
În Ţara de Apus făr' de apus.
Ai vrea să-l ştii că ne priveşte încă
Din cerurile unde zboruri nu-s.
Îi simt şi eu prezenţa printre rânduri
Dar şi absenţa i-o resimt la fel.
Acuşi vor înflori din nou copacii.
E-ntâia primăvară fără el.
Poetul a plecat. S-a dus departe,
În Ţara de Apus cu rai şi iad.
Rămâne glasul său înscris în şoapte,
Petalele din zâmbet parcă-mi cad.
Păstrezi în pieptul tău mausoleul
Acelui ce ţi-a fost iubit tătic.
El e Titanul , e un munte mare,
Degeaba vor să-l facă unii mic.
Iubirea e un vals. E poezie.
Ca nişte credincioşi ei ne-nchinăm.
Păstrând în suflet flacara speranţei
Cu vise, flori şi lacrimi mai cântăm.
Nimicul fără dor
Când viaţa se sfârşeşte
Nu poţi nimic să faci.
Ajungi să-ţi numeri anii
Prin vii, nişte araci.
Ei nu mai fac nici muguri,
Nici frunze-n vals de vânt.
Când lemnul se usucă
Eşti bulgăr de pământ.
În universul ăsta
Eşti om sau de eşti cioară
Destinul e acelaşi,
Şi parcă te-nfioară.
Rămâne doar neantul
Mereu învingător.
El e nimicul care
Nu are nici un dor.
Japonia - 11 martie 2011
de Teodor Munteanu
Când vezi cu ochii tăi o ţară careLovită de-un dezastru parcă moare
Te-ntrebi atunci cu glasul stins, voalat
A fost oare-o voinţă din înalt ?
Să fie-o răzbunare-a unui sfânt
C-avem aşa dezastre pe pământ?
Un lucru -i evident şi natural :
Cutremurele sunt ceva banal.
Noi suntem muritori , asta e clar.
Se spune că există un cântar
Ce cântăreşte dacă ai fost bun,
Cât ai greşit sau daca-ai fost nebun.
Dar valul fără milă înghite tot,
Ucide pe cel bun şi pe netot,
Mai vrem să credem că suntem păziţi
De-un panteon întreg cu zei şi sfinţi .
Deşi-s atâtea pierderi omeneşti
N-am încetat să credem în poveşti.
Planeta noastră e un firicel .
E o -ntâmplare c-are viaţă-n el?
Noi suntem gâze într-un nor de praf.
Din viaţă am făcut ades pilaf.
Prin mii de bătălii ne-am tot ucis
Visând apoi perfid la paradis.
Să nu uităm că soarele e-o stea,
E foc ce arde cît o mai putea.
În universul mare şi rebel
Nu poţi să protestezi în nici un fel.
Suntem atât de singuri pe pământ?
Noi ne rugăm sau spunem vorbe-n vânt?
Am fost prea lacomi? Prea mult am greşit?
Cine-a iubit şi cine a hulit?
Planetele şi stelele dispar
Fără să fie nimeni cu-n cântar.
Să ne rugăm mai mult şi eu şi tu
Sau omul pe pământ e superfluu?
Culorile iubirii
de Teodor Munteanu
Dorul meu, floare nestinsa,
Este rosu in obraji.
S-a pitit ca o fetita
Dupa tufa cea de fragi.
Se joaca de-a v-ati ascunselea
Cu-al sau prieten , curcubeu,
Cine pierde va ramane
Celuilalt dator mereu.
Din paleta ce o poarta
Pierzatoru'-i da culori
Campionului ce stie
Sa castige deseori.
Dorul meu si curcubeul
Sunt de fel cam jucausi.
N-au astampar nici o clipa
Se ascund pe dupa usi.
O petala de iubire
Este plina de culori.
Dorul meu si curcubeul
Sunt mereu sarut de flori.
El si Ea
Lumea asta e duala:
Avem fata dar si spate,
Inchisoare,libertate.
Avem viu, avem si mort
Crud avem, avem si copt.
Si-uite-asa avem un El,
Fara frica de catel.
Iar perechea lui e Ea,
Cum este sotia mea.
Lumea asta e perfecta
Daca-i ca o bicicleta.
Doua roti,doua destine.
Eu cu tine, tu cu mine.
El si ea sunt personaje
Scoase parca-acum din basme.
El e-'nalt, barbos, spatos.
Ea este un chip frumos.
El are putere-n brate,
Ea te calca si te coase.
El vorbeste cu glas gros.
Ea subtire, recunosc.
El e tata, ea e mama,
Pe-amandoi sa-i bagi in seama.
El prefera o tarie
Pe cand ea ceai cu lamaie.
Lumea asta e facuta
Sa nu fie usor rupta.
Doua maini, doua picioare.
El si ea, acelasi soare.
Lumea-i mai echilibrata
Cand sunt doua, nu o toarta.
Poti mai bine ca sa duci
Cosul incarcat cu nuci.
El si ea, doua emisfere,
Doua linii paralele,
Linii care se-ntalnesc
Cand spui sincr "Te iubesc" .
Dor de Dor
Iti fierbe sangele in vene,
Traiesti rapid si agitat.
De cand n-ai mai privit albastrul
Care domneste in inalt ?
Iti place mult prea mult scandalul,
Nu vrei un trai de om tihnit.
Cand Dumnezeu ti-a dat un inger
Tu imediat i-ai dat cu flit.
Ai vrea sa stai doar pe ecrane
Dar ce-ai facut in viata bun?
E timpul sa o lasi mai moale
Cand urli ca un om nebun.
Pacat ca esti asa frumoasa
Dar si desteapta, nu zic ba.
Ai insa gura mult prea mare
De-aceea-i varza viata ta.
Ai inselat un om de aur
Un suflet pur cum altul nu-i.
Murdara-i apa vietii tale
La fel ca raul Bahlui.
E-un rau de-aici din est de tara
Ce trece-n mijloc de oras.
De-aceea e-un canal ce duce
Numai dejectii si rahati.
E timpul de o curatire,
Mai lasa presa-n mama ei,
Ca doar n-ai sa te lupti o viata
Cu niste fantomatici zmei.
Priveste cerul cel albastru,
Asculta-un susur de izvor.
Impaca-te cu-a ta mamica,
Sa ai in suflet dor de dor.
Mi-e dor
de Teodor Munteanu
Mi-e dor de aripa si zbor,
Mi-e dor de apa de izvor,
Mi-e dor de omul cel frumos,
Mi-e dor de cantecul duios.
Mi-e dor de tonurile vii,
Mi-e dor sa-ti cant "De ce nu-mi vii",
Mi-e dor de mare si Carpati,
Mi-e dor de brazii cei inalti.
Refren:
In fiecare-i un copil
Ca floare-n pomul de april.
As vrea ca zambetul cel pur
Sa stinga raul dimprejur.
Sa fim cu toti un pic mai buni
Ca tara noastra din strabuni
Sa nu mai aiba jale-n ea,
Saraca tarisoara mea.
Mi-e dor de dorul calator,
Si de parfumul florilor,
Sa fiu un fluture as vrea
Sa ma asez in palma ta.
Mi-e dor de cerul cel senin
Sa merg prin parc cu pasul lin,
Mi-e dor de vis, mi-e dor de mai,
Mi-e dor de cantecul din nai .
Prin notele ce le soptesc
Eu vietii-i spun ca o iubesc,
Cat soarele va straluci
Eu voi iubi, eu voi iubi.
Iubirea este un izvor
Din care omul calator
Mai bea un pic sa aiba spor
In viata cea plina de dor.
alte strofe daca cineva il vrea cantec de dragoste:
Mi-e dor de tolba cu povesti
In care tu o zana esti
Iar eu un print ca din trecut
Mi-e dor de-un cantec de demult.
Prin stelele ce licaresc
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Cat soarele va straluci
Te voi iubi, te voi iubi.
Mi-e dor de aripa si zbor,
Mi-e dor de apa de izvor,
Mi-e dor de omul cel frumos,
Mi-e dor de cantecul duios.
Mi-e dor de tonurile vii,
Mi-e dor sa-ti cant "De ce nu-mi vii",
Mi-e dor de mare si Carpati,
Mi-e dor de brazii cei inalti.
Refren:
In fiecare-i un copil
Ca floare-n pomul de april.
As vrea ca zambetul cel pur
Sa stinga raul dimprejur.
Sa fim cu toti un pic mai buni
Ca tara noastra din strabuni
Sa nu mai aiba jale-n ea,
Saraca tarisoara mea.
Mi-e dor de dorul calator,
Si de parfumul florilor,
Sa fiu un fluture as vrea
Sa ma asez in palma ta.
Mi-e dor de cerul cel senin
Sa merg prin parc cu pasul lin,
Mi-e dor de vis, mi-e dor de mai,
Mi-e dor de cantecul din nai .
Prin notele ce le soptesc
Eu vietii-i spun ca o iubesc,
Cat soarele va straluci
Eu voi iubi, eu voi iubi.
Iubirea este un izvor
Din care omul calator
Mai bea un pic sa aiba spor
In viata cea plina de dor.
alte strofe daca cineva il vrea cantec de dragoste:
Mi-e dor de tolba cu povesti
In care tu o zana esti
Iar eu un print ca din trecut
Mi-e dor de-un cantec de demult.
Prin stelele ce licaresc
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Cat soarele va straluci
Te voi iubi, te voi iubi.
Ce-am invatat in viata
am invatat de la pesti sa iubesc apa
am invatat de la pasari sa iubesc cerul
am invata de la cartita sa iubesc pamantul
am invatat de la iepuri sa iubesc padurea
am invatat de la oameni
sa mint, sa fur, sa injur,
sa fiu pervers, ironic, fals si ipocrit.
eu, omul, m-am numit ocrotitorul naturii
dar de fapt sunt distrugatorul ei,
el, politicianul, s-a numit aparatorul poporului
dar de fapt este groparul lui.
Nu ne trebuie politicieni ci tehnocrati onesti
care sa fie functionari in slujba cetateanului.
Parintii mei
de Teodor Munteanu
Nu-i pe cer vreo stea
Cum e mama mea
Nici pe lunca vreo
Floare.
Ea e visul meu
Si-o iubesc mereu.
Este zambet si
Soare.
Lumina din zori
Campul plin de flori
Toate sunt pentru
Mama.
Nu pot sa descriu
Zambetul ei viu
E frumoasa ca
Vara.
Vrea sa zic un pic
Si de-al meu tatic
Ca-l iubesc foarte
Tare.
Ca si mama mea
El este asa
Bland si bun ca un
Soare.
El repara tot
Caci e harnic foc
Are grija de
Casa.
El aduce bani
Ca sa crestem mari
Avem viata fru-
Moasa.
Nu-i pe cer vreo stea
Cum e mama mea
Nici pe lunca vreo
Floare.
Ea e visul meu
Si-o iubesc mereu.
Este zambet si
Soare.
Lumina din zori
Campul plin de flori
Toate sunt pentru
Mama.
Nu pot sa descriu
Zambetul ei viu
E frumoasa ca
Vara.
Vrea sa zic un pic
Si de-al meu tatic
Ca-l iubesc foarte
Tare.
Ca si mama mea
El este asa
Bland si bun ca un
Soare.
El repara tot
Caci e harnic foc
Are grija de
Casa.
El aduce bani
Ca sa crestem mari
Avem viata fru-
Moasa.
duminică, 23 ianuarie 2011
M-am infasurat in lebada
de Teodor Munteanu
M-am infasurat in lebada
sa va spun povestea iubirii-
visul omenirii ,
idealul implinirii ,
sarutul imbratisarii ,
strigatul chemarii ,
raza noptilor fara speranta ,
mesagerul celor mai inalte varfuri,
zambetul lumii noi ,
suflarea oamenilor buni ,
liniste ,
vis ,
adevar,
speranta
sau poate chiar ...
lebada voastra .
M-am infasurat in lebada
sa va spun povestea iubirii-
visul omenirii ,
idealul implinirii ,
sarutul imbratisarii ,
strigatul chemarii ,
raza noptilor fara speranta ,
mesagerul celor mai inalte varfuri,
zambetul lumii noi ,
suflarea oamenilor buni ,
liniste ,
vis ,
adevar,
speranta
sau poate chiar ...
lebada voastra .
De iubire
de Teodor Munteanu
1.Sunt vreascurile tale
ce ard in focul iubirii .
2.Fii in suflet verde crud
Caci exista pentru tine
Si iubire si sarut .
3.Lasa-te indragostit
Si-ai sa fii frumos la chip !
4.Viata e frumoasa
Nu lasa tristetea
Sa te copleseasca !
5.Nu fi zgarcit cu tine insuti
Daruieste-te si vei fi iubit !
6.Nu lasa noaptea sa-ti intre in casa !
Aprinde lumina , suflete de roua
Si da-ne o parte din tine noua !
7.Eu sunt rege
in imparatia ta
iar tu regina in imparatia mea .
Fiecare domneste peste imparatia celuilat .
Suntem doua inimi
intr-o singura iubire .
Te bucuri de mine
Ma bucur de tine .
Iubirea e paine .
Tu esti motoceii
cu care se joaca
sufletul meu .
In trenul iubirii
calatorim pe-acelasi loc .
Eu in tine ,
Tu in mine .
Tu esti cea care-mi tine
viata laolata .
Altfel as fi praf de stele .
Existi tu ,
exista poezie
exista iubire .
1.Sunt vreascurile tale
ce ard in focul iubirii .
2.Fii in suflet verde crud
Caci exista pentru tine
Si iubire si sarut .
3.Lasa-te indragostit
Si-ai sa fii frumos la chip !
4.Viata e frumoasa
Nu lasa tristetea
Sa te copleseasca !
5.Nu fi zgarcit cu tine insuti
Daruieste-te si vei fi iubit !
6.Nu lasa noaptea sa-ti intre in casa !
Aprinde lumina , suflete de roua
Si da-ne o parte din tine noua !
7.Eu sunt rege
in imparatia ta
iar tu regina in imparatia mea .
Fiecare domneste peste imparatia celuilat .
Suntem doua inimi
intr-o singura iubire .
Te bucuri de mine
Ma bucur de tine .
Iubirea e paine .
Tu esti motoceii
cu care se joaca
sufletul meu .
In trenul iubirii
calatorim pe-acelasi loc .
Eu in tine ,
Tu in mine .
Tu esti cea care-mi tine
viata laolata .
Altfel as fi praf de stele .
Existi tu ,
exista poezie
exista iubire .
Limba romana
de Teodor Munteanu
Limba romana
e pura
pentru ca e un izvor
din care bei
cand ti-e dor
de tara ,
de mama ,
de bunicul ,
de tine cand erai copil .
Limba romana
e pura
pentru ca e un suc racoritor
care iti stinge zapuselile stranse in tine .
Pantofii altor limbi
te strang
si ii scoti
ca sa mergi desculti prin limba romana ,
racorindu-ti talpile .
Limba romana este cerul tau
pe care-l privesti nestingher .
Limba romana este invatatoarea ta din clasa a I -a
pe care nu o vei uita niciodata .
Limba romana e acasa ,
e a ta nevasta
frumoasa .
Limba romana
e pura
pentru ca e un izvor
din care bei
cand ti-e dor
de tara ,
de mama ,
de bunicul ,
de tine cand erai copil .
Limba romana
e pura
pentru ca e un suc racoritor
care iti stinge zapuselile stranse in tine .
Pantofii altor limbi
te strang
si ii scoti
ca sa mergi desculti prin limba romana ,
racorindu-ti talpile .
Limba romana este cerul tau
pe care-l privesti nestingher .
Limba romana este invatatoarea ta din clasa a I -a
pe care nu o vei uita niciodata .
Limba romana e acasa ,
e a ta nevasta
frumoasa .
Am invatat ca ...
de Teodor Munteanu
Am invatat ca o femeie
poate fi sexy daca vrea .
Am invatat ca toaleta de seara
e un tabiet de la care nu trebuie sa faci rabat
chiar daca esti foarte obosit .
Am invatat ca omul mai intai de a fi destept
trebuie sa fie curat .
Am invatat ca de Craciun
se aprind luminite la ferestre
pentru ca ele licaresc in suflet .
Am invatat ca e bine si frumos
sa fii prietenos ,
sa iubesti animalele .
Am invatat ca o casa trebuie aerisita de mai multe ori pe zi
(Unde nu intra aerul curat pe fereastra
intra doctorul pe usa ) .
Am invatat cum arata un om minunat
pentru ca am avut un invatator bun .
Acum 10 ani
am intalnit un om care mi-a zambit .
Era sotia mea
pe care nu o stiam .
Poarta si un nume
dar as vrea acum s-o numesc :
" Fila de poveste "
si sa-i multumesc ca este .
Am invatat ca o femeie
poate fi sexy daca vrea .
Am invatat ca toaleta de seara
e un tabiet de la care nu trebuie sa faci rabat
chiar daca esti foarte obosit .
Am invatat ca omul mai intai de a fi destept
trebuie sa fie curat .
Am invatat ca de Craciun
se aprind luminite la ferestre
pentru ca ele licaresc in suflet .
Am invatat ca e bine si frumos
sa fii prietenos ,
sa iubesti animalele .
Am invatat ca o casa trebuie aerisita de mai multe ori pe zi
(Unde nu intra aerul curat pe fereastra
intra doctorul pe usa ) .
Am invatat cum arata un om minunat
pentru ca am avut un invatator bun .
Acum 10 ani
am intalnit un om care mi-a zambit .
Era sotia mea
pe care nu o stiam .
Poarta si un nume
dar as vrea acum s-o numesc :
" Fila de poveste "
si sa-i multumesc ca este .
Mai e cate ceva prin Romania
de Teodor Munteanu
Satui de viata grea romanii
cauta un loc mai bun
sub soare .
Cei care raman
mai gasesc cateva ceva
pe aici :
femei frumoase ,
cantece voioase ,
un vin sau o tuica naturala ,
ceva rude , ceva prieteni,
poeti mai mici sau mai mari ,
sarbatori si mancaruri traditionale
condimentate cu urari de bine !
Satui de viata grea romanii
cauta un loc mai bun
sub soare .
Cei care raman
mai gasesc cateva ceva
pe aici :
femei frumoase ,
cantece voioase ,
un vin sau o tuica naturala ,
ceva rude , ceva prieteni,
poeti mai mici sau mai mari ,
sarbatori si mancaruri traditionale
condimentate cu urari de bine !
Bioluminiscenta
de Teodor Munteanu
O , suflet ratacit prin valurile vietii
Nu mai fi trist incearca azurul sa-l privesti .
In el este speranta , in el e taina vietii
Nu crezi ca-i o minune sa fii si sa traiesti ?
In universul care e ca o noapte mare
Sunt stele de lumina ce vesele clipesc
Chiar si pe fundul marii nu e chiar intuneric
Fapturi luminescente adesea se-ntalnesc .
Ai fost nascut de-o mama , ai fost creat de-un tata
Splendoarea zamislirii si-a dat rodul cel sfant .
Dumnezeiasca vrere e insasi viata noastra
E dar si bucurie , e totul pe pamant .
O , suflet ratacit prin valurile vietii
Nu mai fi trist incearca azurul sa-l privesti .
In el este speranta , in el e taina vietii
Nu crezi ca-i o minune sa fii si sa traiesti ?
In universul care e ca o noapte mare
Sunt stele de lumina ce vesele clipesc
Chiar si pe fundul marii nu e chiar intuneric
Fapturi luminescente adesea se-ntalnesc .
Ai fost nascut de-o mama , ai fost creat de-un tata
Splendoarea zamislirii si-a dat rodul cel sfant .
Dumnezeiasca vrere e insasi viata noastra
E dar si bucurie , e totul pe pamant .
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Nu toate poeziile mele am reusit sa le postez pe acest blog .Multe se gasesc doar pe http://teodormunteanu.blogspot.com/
Teodor Munteanu
Teodor Munteanu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)