În ziua de 8 mart'e

de Teodor Munteanu

Pe dealuri fără noimă
E casa mea la ţară,
Pustiu îmi cântă cucul
Într-un uscat de vară.

Ferestrele-mi sunt sparte
De crivăţul din oameni .
Plângând apocaliptic
Se duc zile deşarte .

Nu am curent , nici apă
Mâncare nici atâta
Cu buzele uscate 
Parcâ-mi rânjeşte râpa .

E cadaveric totul
Şi-o secetă cumplită.
Pământul ars de soare
Te frige ca o plită .

Acesta-i peisajul 
Născut în mintea mea .
E doar o poezie
Creată-n cafenea .

A fost o-nchipuire
Cum aş trăi eu dacă
A mea dulce iubire
S-ar destrama vreodată .

Iubita-i lângă mine
Şi o iubesc nespus .
Cât caierul există
Se-nvârte al meu fus .

În ziua de 8 mart'e
Îi dau un mărţişor :
Pupicul cel mai dulce
Legat de al meu dor .