Nu stiu nimic

de Teodor Munteanu

Copacii nu mai plâng cu frunze
Într-un februarie pustiu
Ei plâng acuma fără lacrimi
Căci un artist nu mai e viu .

Cine a zis că moartea-ngheaţă
Când vine iarna peste noi ?
Soseşte-adesea nechemată
Ca noi să devenim mai goi .

Şi ne uităm unii la alţii
Căci nu putem face nimic .
Da .Omul moare cum se naste
În orice zi câte un pic .

Acesta e destinul vieţii .
Să protestezi nu e vreun fel .
Rămâne Dumnezeu scăparea .
Când mori să crezi c-ajungi la el .

Atunci se naşte întrebarea :
De ce sunt plânşi ce-i ce-s muriţi ?
Daca-al lor suflet e in ceruri
De ce nu suntem fericiţi ?

De ce e tristă-îngropăciunea
Cu bocete şi cu dureri
Când moartea înseamnă mântuire
Şi-o viată-ntreagă  în ea speri ?

Rămân tăcut .Nu am răspunsul .
Gândesc .Sunt om .Dar limitat .
Atâta ştiu . Doar că Zărnescu
Dintre cei vii azi a plecat .

poezie scrisa la moartea lui Alexandru Zarnescu