Cand primavara cade peste pleoape
Ma reazem de o boare de vant
Încerc prin ea ca să te simt aproape
Pe strune de lacrimi îţi cant.
Pe străzi îmi plimb paşii pustiu,
Ca să găsesc a tale urme
Şi mai exist şi nu mai ştiu
Răpită-mi eşti de lume.
Raman de-a ta suflare insetat
Si te ating prin razele de soare
Dar omul e croit cu panza de uitat
Si totul nu-i decat o departare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu