miercuri, 12 decembrie 2012

Mi-e dor

de Teodor Munteanu

Mi-e dor de aripa si zbor,
Mi-e dor de apa de izvor,
Mi-e dor de omul cel frumos,
Mi-e dor de cantecul duios.

Mi-e dor de tonurile vii,
Mi-e dor sa-ti cant "De ce nu-mi vii",
Mi-e dor de mare si Carpati,
Mi-e dor de brazii cei inalti.

As vrea sa fiu din nou copil
Ca floare-n pomul de april.
Mi-e dor de mama si de frati
Si de bunicii cumpati.

Mi-e dor de tolba cu povesti
In care tu o zana esti,
Iar eu  un print ca din trecut,
Mi-e dor de-un cantec de demult.


Mi-e dor de dorul calator,
Mi-e dor de-aroma florilor,
Sa fiu un fluture as vrea
Sa ma asez in
palma ta.

Mi-e dor de cerul cel senin
De-aprilul cald cu floare plin.
Mi-e dor de vis, mi-e dor de mai,
Mi-e dor de stramosescul plai.

Prin stelele ce licaresc
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Cat soarele va straluci
Te voi iubi, te voi iubi. 

Cand voi muri voi fi izvor
Din care omul calator
Va bea un pic sa aiba spor
In cantec, dragoste si dor.

Suflete de roua

de Teodor Munteanu

Suflete de roua
Sunt ai mei pereti
Paznici de nadejde
Oricei dimineti

Omul e lumina
Si cer zvapaiat
Il ademeneste 
Dulcele pacat.

Sunt carari pe mare
Si valuri  pe munti
Orizontul alb
Vrei sa il ascunzi .

Toate le poti face
Om neobosit
Cand iubirea tainic
Dulce ti-a vorbit .

Daca-n clipa este
Un picut de dor
Sufletul de roua
Este un izvor .

Canta in surdina
Un batran pian
Vechi decembrie
Nou sfarsit de an 

duminică, 22 iulie 2012

Depresia

de Teodor Munteanu

Din pâcle negre de-ntuneric
Te-acopera de tot un val.
E voalul noptii peste creier
Si toate-ntunecate-ți par.

Depresia e ca o boală.
Ucide-n tine vii culori.
In griul ce te inconjoară
Vezi o scapare dacă mori.

Îți vine ca să iei pastile
Sau poate-alegi un salt la tren.
Depresia te strange-n clește
Te simti răpus ca de-un blestem.

Când simți că viața-i o povara
Îți piere cheful de-a trai.
Cum poți să-ți vezi normal de treburi
Când este noapte peste zi?