Mi-e dor

de Teodor Munteanu

Mi-e dor de aripa si zbor,
Mi-e dor de apa de izvor,
Mi-e dor de omul cel frumos,
Mi-e dor de cantecul duios.

Mi-e dor de tonurile vii,
Mi-e dor sa-ti cant "De ce nu-mi vii",
Mi-e dor de mare si Carpati,
Mi-e dor de brazii cei inalti.

As vrea sa fiu din nou copil
Ca floare-n pomul de april.
Mi-e dor de mama si de frati
Si de bunicii cumpati.

Mi-e dor de tolba cu povesti
In care tu o zana esti,
Iar eu  un print ca din trecut,
Mi-e dor de-un cantec de demult.

Mi-e dor de dorul calator,
Mi-e dor de-aroma florilor,
Sa fiu un fluture as vrea
Sa ma asez in palma ta.

Mi-e dor de cerul cel senin
De-aprilul cald cu floare plin.
Mi-e dor de vis, mi-e dor de mai,
Mi-e dor de stramosescul plai.

Prin stelele ce licaresc
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Cat soarele va straluci
Te voi iubi, te voi iubi. 

Cand voi muri voi fi izvor
Din care omul calator
Va bea un pic sa aiba spor
In cantec, dragoste si dor.