Mi-e dor

de Teodor Munteanu

Mi-e dor de aripa si zbor,
Mi-e dor de apa de izvor,
Mi-e dor de omul cel frumos,
Mi-e dor de cantecul duios.

Mi-e dor de tonurile vii,
Mi-e dor sa-ti cant "De ce nu-mi vii",
Mi-e dor de mare si Carpati,
Mi-e dor de brazii cei inalti.

As vrea sa fiu din nou copil
Ca floare-n pomul de april.
Mi-e dor de mama si de frati
Si de bunicii cumpati.

Mi-e dor de tolba cu povesti
In care tu o zana esti,
Iar eu  un print ca din trecut,
Mi-e dor de-un cantec de demult.

Mi-e dor de dorul calator,
Mi-e dor de-aroma florilor,
Sa fiu un fluture as vrea
Sa ma asez in palma ta.

Mi-e dor de cerul cel senin
De-aprilul cald cu floare plin.
Mi-e dor de vis, mi-e dor de mai,
Mi-e dor de stramosescul plai.

Prin stelele ce licaresc
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Cat soarele va straluci
Te voi iubi, te voi iubi. 

Cand voi muri voi fi izvor
Din care omul calator
Va bea un pic sa aiba spor
In cantec, dragoste si dor.

Suflete de roua

de Teodor Munteanu

Suflete de roua

Sunt ai mei pereti

Paznici de nadejde

Oricei dimineti

Omul e lumina

Si cer zvapaiat

Il ademeneste 

Dulcele pacat.

Sunt carari pe mare

Si valuri  pe munti

Orizontul alb

Vrei sa il ascunzi .

Toate le poti face

Om neobosit

Cand iubirea tainic

Dulce ti-a vorbit .

Daca-n clipa este

Un picut de dor

Sufletul de roua

Este un izvor .

Canta in surdina

Un batran pian

Vechi decembrie

Nou sfarsit de an 

Depresia

de Teodor Munteanu

Din pâcle negre de-ntuneric

Te-acopera de tot un val.

E voalul noptii peste creier

Si toate-ntunecate-ți par.

Depresia e ca o boală.

Ucide-n tine vii culori.

In griul ce te inconjoară

Vezi o scapare dacă mori.

Îți vine ca să iei pastile

Sau poate-alegi un salt la tren.

Depresia te strange-n clește

Te simti răpus ca de-un blestem.

Când simți că viața-i o povara

Îți piere cheful de-a trai.

Cum poți să-ți vezi normal de treburi

Când este noapte peste zi?