vineri, 1 iulie 2011

Reactorul

de Teodor Munteanu

Pamantul este o planeta
Ce are-n el un reactor.
Atata timp cat el lucreaza
Vorbim de viata si de dor.

Planeta mea cu cer albastru,
Stiu ca odata vei muri.
Cand reactorul se va stinge
In alte sfere vom pasi.

Caci forta gravitationala
Tine-atmosfera ca un scut.
Far' de aceasta paturica
Noi am fi disparut demult.

Dar, vai, sfarsitul cum se stie,
Nu poti ca sa-l eviti deloc. 
Cand reactorul se va stinge
Vom fi planeta fara joc.

Va fi desert ca si pe luna
Al nostru vechi, frumos pamant.
Nu va mai fi nici amintirea
Copacilor cu frunza-n vant.

Destinu-i crud. Asa e soarta!
Tot ce e viata va muri.
Cand reactorul se va stinge
A noastra lume va pieri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu